Cum au apărut traducerile?

Încă de la începuturile omenirii, comunicarea a jucat și joacă un rol crucial în evoluția noastră, atât ca ființe individuale cât și comunitate. Având în vedere că credințele și religia au fost printre primele manifestări ale spiritualității, după satisfacerea nevoilor primare, primele texte scrise s-au referit la evenimente de ordin spiritual.

Conform Vechiului Testament, limbile (multilingvismul) au apărut în urma evenimentului „Turnul Babel”, când, conform acesteia (Geneza 11:7), Dumnezeu a coborât și a încurcat limba, ca să nu mai poată construi turnul.

Se presupune că primul alfabet este cel sumerian (mileniul 3 î.Hr., deși există descoperiri recente care plasează scrierea în jurul anului 5300 î.Hr în zona Tărtăria, care utiliza simboluri pre-cuneiforme sau o protoscriere). De la sumerieni, s-a păstrat în istorie Epopeea lui Ghilgameș, care a fost scrisă la începutul mileniului 3, dar care a fost descoperită și tradusă în secolul 19.

Sfântul Ieronim (n. 347-d. 420 d.Hr.) este unul din primii traducători „oficiali”, care a tradus Septuaginta din limba ebraică, aramaică și greacă în latină.

În secolul 8, datorită relațiilor comerciale intense, arabii au devenit interesați de cultura grecească veche, astfel încât, aceștia au început o activitate intensă de traducere a scrierilor lui Hipocrate, Aristotel sau Platon, capitala Bagdad devenind un important centru mondial al acestei activități. Astfel a luat naștere Casa Înțelepciunii, una din cele mai mari biblioteci din Asia, care cuprindea documente traduse din civilizația grecească, chineză și indiană.

În secolul 13, similar modelului Casei Înțelepciunii, arhiepiscopul Raymond de Toledo a creat „Colegiul Traducătorilor” (Colegio de Traductores), în cadrul căruia tehnicile de traducere au fost perfecționate prin verificarea temeinică a terminologiei, refacerea traducerilor existente.

În secolul 14, apare traducerea „Decameronului” lui Boccacio, din limba italiană în franceză, fiind de fapt și prima traducere dintr-o altă limbă decât latina sau greaca veche în limba franceză.

În secolul 15, Erasmus de Rotterdam reface traducerea Bibliei din greacă în latină, care va înlocui versiunea Bibliei Vulgata realizată de Sfântul Ieronim.

În 1521 apare primul document scris în limba română: Scrisoarea lui Neacşu ot Dlăgopole, care cuprindea informații cruciale despre o invazie a turcilor pentru invazia Ardealului și Țării Românești.

Șerban Cantacuzino publică în 1688 prima versiune completă a traducerii Bibliei, cu susținerea lui Nicolae Milescu și a episcopului Petru Movilă.

Dimitrie Cantemir a scris în „Istoria creșterii și descreșterii Imperiului”, carte ce a fost publicată la Londra în 1724, fiind primul care a tradus în altă limbă străină.